- Eclesiastul 2:20 Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.
- Eclesiastul 2:21 Căci este câte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbândă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.
- Eclesiastul 2:22 Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte sub soare?
- Eclesiastul 2:23 Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.
- Eclesiastul 2:24 Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.
- Eclesiastul 2:25 Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără El?
- Eclesiastul 2:26 Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie, dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi s-adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.
Dorinta, Disperarea și linia fina de demarcație dintre cele doua
Referințe
Dorinta, Disperarea și linia fina de demarcație dintre cele doua.
Sa fie oare inepție urmatoarea: " Dorinta nestăvilita după orice lucru alterat conduce fără dar și poate la o accentuare a stării de disperare preponderent accidentala "
A fi sârguincios în îndeplinirea dorințelor poate fi usor încadrat la secțiunea lucrurilor dăunătoare vieții?
Unii nu lasa loc dezbaterii, considerand ca dorinta asidua " per se" nu are efect nociv ba din contra tipologia omului postmodernist își are dezideratul în împlinirea acestora.
Dorinta inflacarata după un anumit lucru devine prejudiciabila când efortul depus în îndeplinirea acesteia atinge apogeul, făcând astfel sa se instaleze disperarea, atenția ta fiind orchestrata doar de acest ideal.
Astfel ca nu dorinta dorim sa incriminam aici ci dorinta nestavilita/ nestapanita/arzătoare după orice altceva mai mult decat Cuvântul lui Dumnzeu, aspiratia aceasta producand in mod deliberat efecte devastatoare pe toate planurile.
Eclesiastul 2:20-26."Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare... "
Sa fie oare inepție urmatoarea: " Dorinta nestăvilita după orice lucru alterat conduce fără dar și poate la o accentuare a stării de disperare preponderent accidentala "
A fi sârguincios în îndeplinirea dorințelor poate fi usor încadrat la secțiunea lucrurilor dăunătoare vieții?
Unii nu lasa loc dezbaterii, considerand ca dorinta asidua " per se" nu are efect nociv ba din contra tipologia omului postmodernist își are dezideratul în împlinirea acestora.
Dorinta inflacarata după un anumit lucru devine prejudiciabila când efortul depus în îndeplinirea acesteia atinge apogeul, făcând astfel sa se instaleze disperarea, atenția ta fiind orchestrata doar de acest ideal.
Astfel ca nu dorinta dorim sa incriminam aici ci dorinta nestavilita/ nestapanita/arzătoare după orice altceva mai mult decat Cuvântul lui Dumnzeu, aspiratia aceasta producand in mod deliberat efecte devastatoare pe toate planurile.
Eclesiastul 2:20-26."Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare... "
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 363
